[et_pb_section bb_built=”1″][et_pb_row][et_pb_column type=”4_4″][et_pb_text _builder_version=”3.9″ text_font=”Rubik||||||||” text_font_size=”16px” header_font=”Rubik||||||||”]
… si a mai trecut un an. Inca o generatie a absolvit cu Magna Cum Laude, ciclul primar. Elevi frumosi, suflete curate si pure.
Imi amintesc si acum emotia primelor zile de scoala, la clasa pregatitoare… se temeau de necunoscut, de ce va urma. Am reusit sa le indepartam temerile si sa-I vedem crescand, evoluand si devenind adolescenti.
Cu cativa dintre ei ne cunosteam de la gradinita, ceilalti paseau pentru prima data pe taramul nostru fermecat. Fiecare era dornic sa inceapa un nou capitol important al vietii – scoala, si acest lucru se intampla alaturi de noi.
Sunt multe pagini, scrise mai usor sau mai greu, cu zambete si lacrimi, bucurii si tristeti, asteptate sau neasteptate… dar cu final fericit.
Sunt tare mandra de ei, de parcursul lor, de realizarile lor.
La prima generatie de absolventi ai ciclului primar, cu un an in urma, am avut emotii nemarginite, fiind si mama dar si mentor. Baiatul mamei absolvea ciclul primar…. ce repede treceau anii…. Parca mai ieri plecam spre gradinita, eu inarmata cu multe povesti despre ziua minunata ce va urma, el ascultandu-ma cuminte. Urma ciclul gimnazial, o noua provocare a vietii, atat pentru el cat si pentru mine.
Ca si mentor eram incercata de un alt val de emotii cu o alta intensitate. Prima generatie de absolventi ai scolii noastre era unul dintre obiectivele propuse cu ani in urma si atinse cu brio. Cum sa nu ai lacrimi de fericire, cum sa nu vibrezi, cum sa nu multumesti tuturor celor implicati. Tot acest proces aduna o multime de oameni pregatiti si devotati (despre acest aspect voi vorbi intr-un articol viitor). Am simtit in ochi lacrimi dulci de fericire si implinire.
Emotii si lacrimi au fost si anul acesta la cea de-a doua generatie de absolventi, unde aveam doar calitatea de mentor.
Va multumesc copii pentru aceste trairi minunate!
[/et_pb_text][/et_pb_column][/et_pb_row][/et_pb_section]